Senzatia pe care o încercam, în ultima vreme, lucratorii din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie-Cultura-Stiinta-Comunicare este aceea ca importanta UNESCO în cortexul lumii e în permanenta crestere, pe masura ce societatea realizeaza ca înaintea militarului, a politicianului, a diplomatului sta intelectualul, adica acel creator de valori respectat pentru stiinta sa de carte si pentru felul în care face ca aceasta înalta cultura dobândita sa se reverse asupra semenilor lui, ridicând calitatea vietii. Iar cele doua teme transversale ale strategiei UNESCO - eradicarea saraciei absolute si ridicarea nivelului de comunicare între oameni - demonstreaza perfect intentia intelectualului lumii de astazi de a se implica în lumea în care traieste, calauzind-o pe drumul progresului.

        Comisia Nationala a României pentru UNESCO, ca unitate locala a marii organizatii mondiale si-a construit programele si activitatile conform cu strategia generala a UNESCO, încercând sa initieze si sa sustina manifestari si persoane active din domeniile fundamentale care sunt educatia, cultura, stiinta, comunicarea, legându-le, pe cât posibil, de problemele pe care le are România, în aceasta perioada de tranzitie prelungita mult dincolo de asteptarile populatiei la caderea regimului ceausist.

        Din inventarul de activitati ale CNR UNESCO, ale comisiilor, subcomisiilor si comitetelor cu care colaboram, se poate citi ca mica noastra entitate intelectuala si-a câstigat o pozitie apreciata si respectata pe scena intelectuala a României. Bazându-ne pe "cluburile UNESCO" si "scolile asociate UNESCO" - prezente în absolut toate actiunile noastre -, am cautat ca, prioritar, sa dilatam programele la nivel regional (uneori la nivel si mai larg - vezi programul "Radio-Tele-Scoala planetara UNESCO, cu sanse mari de a fi global) -, am actionat în inducerea de noi idei si tehnologii în scoala româneasca si în initierea unui "club al programelor de dezvoltare" (de fapt un fel de Forum al Dezvoltarii), societatea noastra resimtind acut lipsa de educatie în domeniul economiei pietei libere. De aceea, ne-am propus câteva activitati prioritare - le prezentam în continuare - dincolo de Programele de Participare prin care am încercat sa îmbratisam un evantai cât mai larg de actiuni UNESCO.