CNR UNESCO

Primul club a fost creat în 1947 în Sendai (Japonia), cu mult înainte ca această țară să devină stat membru UNESCO (1951). Astfel, peste o sută de cluburi existau deja când, la 4 noiembrie 1949, Jaime Torres Bodet, pe atunci director general al UNESCO, a lansat un apel pentru crearea de cluburi pentru UNESCO în instituții licee și universități

Un proces de reformă majoră privind cluburile a început din anul 2013 în conformitate cu Planul de acțiune pentru Consolidarea cooperării Secretariatului UNESCO cu Comisiile Naționale. Astfel, a fost elaborat un nou Cadru de Reglementare (vezi anexa), pe baza consultărilor organizate în mai și iunie 2017, cu Federația Mondială (WFUCA) și cu 40 de State Membre UNESCO.

Calitatea de membru al rețelei Asociațiilor și Cluburilor pentru UNESCO poate fi dobândită de orice organizație neguvernamentală nonprofit din România care împărtășește valorile și idealurile UNESCO și care se angajează să le promoveze în mod activ, după cum rezultă din planurile de acțiuni și rapoartele de activitate.

Calitatea de membru al rețelei Asociațiilor și Cluburilor pentru UNESCO este conferită exclusiv de Comisia Națională a României pentru UNESCO la propunerea Comitetului Național de Desemnare.

Domeniile de acțiune tematică ale membrilor rețelei Asociațiilor și Cluburilor pentru UNESCO trebuie să includă prioritățile globale ale UNESCO, precum și pe cele naționale:

educația pentru dezvoltare durabilă;
drepturile omului și libertățile fundamentale;
educație interculturală și de promovare a diversității și patrimoniului cultural;
încurajarea participării fetelor și femeilor.

Organizațiile neguvernamentale și nonprofit care aspiră să dobândească statutul de Asociație sau Club pentru UNESCO trebuie să respecte METODOLOGIA DE DESEMNARE a membrilor rețelei Asociațiilor și Cluburilor pentru UNESCO.

Statutul actualilor membri ai rețelei Asociațiilor și Cluburilor pentru UNESCO este validat până in anul 2026.