În cadrul celei de-a 20-a sesiuni a Comitetului Interguvernamental UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, desfășurată anul acesta la New Delhi, India, UNESCO a aprobat înscrierea elementului „Cobza – cunoștințe tradiționale, tehnici și muzici tradiționale” pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Dosarul, susținut împreună de România și Republica Moldova, marchează un moment cultural de referință pentru ambele țări și consolidează o colaborare îndelungată în protejarea tradițiilor comune.

Prin această recunoaștere, cobza devine al cincilea element înscris în tandem de cele două state, alături de mărțișor, colindatul în ceată bărbătească, tehnicile tradiționale de realizare a scoarței și arta cămășii cu altiță. Pentru România, aceasta este a 11-a înscriere pe Lista Reprezentativă UNESCO, confirmând atașamentul profund față de conservarea și promovarea patrimoniului cultural viu.

Cobza ocupă un loc special în istoria muzicală a spațiului românesc. Așa cum este prezentat în fișa tehnică a elementului, instrumentul este considerat unul dintre cele mai vechi instrumente de acompaniament din Țările Române, cu atestări încă din secolul al XVIII-lea. Forma sa distinctă – gâtul scurt, corpul bombat realizat din doage de paltin sau frasin, fața de rezonanță din molid și sunetul obținut prin lovirea coardelor cu pana de gâscă – individualizează cobza în peisajul muzical european. De-a lungul timpului, instrumentul s-a manifestat în multiple variante regionale, de la modelele standardizate produse la Reghin până la cobzele țărănești din Suceava, Botoșani și Iași, fiecare păstrând particularități locale de construcție și repertoriu.

Recunoașterea UNESCO nu privește doar meșteșugul construirii cobzei, ci și întregul univers cultural asociat acesteia: stilurile regionale de interpretare, repertoriile tradiționale, rolul cobzarilor în viața comunităților rurale și continuitatea unei practici muzicale care a modelat identitatea Moldovei, Munteniei și Olteniei. Inscrierea oferă un sprijin semnificativ eforturilor actuale din România și Republica Moldova de revitalizare și transmitere a artei cobzei către noile generații.

Comisia Națională a României pentru UNESCO invită publicul interesat să descopere și celelalte elemente de patrimoniu românesc în publicațiile dedicate.