Peșterile și peisajele carstice acoperă aproape un sfert din suprafața terestră și oferă apă potabilă pentru mai bine de un miliard de oameni. Modelate lent, de-a lungul mileniilor, prin dizolvarea rocilor solubile, aceste lumi ascunse păstrează o biodiversitate subterană unică, arhive geologice prețioase și urme profunde ale istoriei și culturii umane.

Proclamată de Conferința Generală a UNESCO și celebrată, începând din acest an, pe 13 septembrie, Ziua Internațională a Peșterilor și a Carstului este un apel global la cunoaștere, responsabilitate și protecție. Sărbătoarea urmărește să crească nivelul de conștientizare privind fragilitatea sistemelor carstice, să promoveze cercetarea și educația, să întărească cooperarea internațională și să sprijine gestionarea durabilă a acestor ecosisteme esențiale pentru viață.

Prin programele sale dedicate științelor Pământului, apei și ecologiei, UNESCO lucrează alături de statele membre pentru a proteja peisajele carstice, a susține cercetarea speologică și a conserva resursele de apă, biodiversitatea și patrimoniul cultural pe care aceste medii le adăpostesc. Ziua devine astfel un prilej de a implica comunități, instituții, școli și tineri în activități educative, de explorare și de responsabilizare față de aceste spații naturale de o valoare excepțională. Aproximativ 15-25% dintre siturile desemnate UNESCO – geoparcuri internaționale, rezervații ale biosferei și situri de patrimoniu mondial includ forme carstice sau peșteri, subliniind importanța lor planetară.

România se numără printre țările europene cu cel mai bogat patrimoniu carstic, adăpostind peste 12.000 de peșteri și formațiuni subterane de o diversitate remarcabilă. De la spectaculoasa Peșteră Scărișoara, cu unul dintre cei mai mari ghețari subterani din Europa, la Peștera Urșilor sau Peștera Muierilor, aceste spații naturale sunt adevărate laboratoare ale naturii și repere ale identității geologice și culturale naționale. Ziua Internațională a Peșterilor și a Carstului devine astfel, în România, o ocazie de a celebra legătura profundă dintre oameni și Pământ, dintre cunoaștere și respectul față de natură.